Trecut-au anii ca nouri lungi pe sesuri
Si niciodata n-or sa vie iara,
Caci nu ma-ncanta azi cum ma miscara
Povesti si doine,ghicitori,eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninara,
Abia-ntelese,pline de-ntelesuri-
Cu-a tale umbre azi ma-mpresuri,
O,ceas al tainei,asfintit de sara.
Sa smulg un sunet din trecutul vietii,
Sa fac,o,suflet,ca din nou sa tremuri
Cu mana mea in van pe lira lunec;
Pierdut e totu-n zarea tineretii
Si muta-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creste-n urma mea...ma.ntunec!
duminică, 30 septembrie 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Cam trist...Mai ales la vârsta voastră. Dar e adevărat că toţi îl iubim pe Eminescu.
Andrei, se cam doarme pe blogul acesta.
Pare-se ca iti place Bacovia (cat de cat)
... Good choice!
e foarte misto poezia,da e pt varsta a doua.oricum,o prefer in locul lui guuuuta.eminescu e oricum, unic......cam sters blogul
Trimiteți un comentariu